October 08, 2008

Ready for Bed


5 comments:

Kelly said...

I love these pictures! Your kids are so darn cute!
Good for you with the new routine. I need to start the getting up early thing too. It's so hard when you have to wake in the night with a sleeping baby, so I'm impressed.
Do you still need to procure items for your auction? If so, I would have fun making up some things for you, let me know.

Irina S. said...

I did pretty well with procuring this year. My big problem now is selling those tickets. Very few people want to go and only if we insist which I hate doing.
Thanks for offering to make something for the auction. You don't have to, but if you want to, that would be great. I will for sure ask you again next year. It might be a little late now for this year.
Thanks again!

alice said...

Ce copii minunat de frumosi ai! Vazand familia ta imi mai ofer o sansa,dat fiind societatile in care traim (locuiesc in Italia si e o societate degradanta aici, nu vor sa faca mai mult de un copil, si nu vorbesc de lume necredincioasa, ci de cei ce merg duminical in biserica , si iau duminical Sf. Impartasanie...). Esti un exempu pt. mine si sant f. impresionata de ceea ce povestesti si arati pe blogul acesta. Padre Livio,directorul de Radio Maria din Italia a afirmat ca familiile se pot salva prin rugaciunea in familie si frecventarea altor familii practicante.Eu mi-am pus intrebarea insa,si unde sa gasesti familiile astea...? ma intorc din nou la poze si te felicit,sant atata de frumosi copii tai ca m-am indragostit de ei !

Irina S. said...

Alice, nu cred ca te cunosc, dar iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase si incurajatoare. E greu sa ai o familie mare, nu numai fizic, financiar etc, dar si datorita atitudinii negative a multor oameni. Aici in America, din fericire exista comunitati crestine deschise la viata (nu stiu daca e o expresie corecta in romaneste, dar intelegi ce zic). Iti doresc curaj si credinta in continuare. Italia are nevoie de oameni ca tine.

Con Gesu,sempre verso la felicita said...

Nu ma cunosti Irina,mi-a dat blogul tau sora mea Laura (care si ea zilele astea asteapta al 6-lea bebe),si daca anainte de voi familia surorii mele erau "idolli" mei acuma adaug si nobila ta familie printre gandurile mele cele mai frumoase.Stiu ca nu e usor sa ai o familie mare insa parerea mea e ca usile Paradisului sant deschise in special femeilor deschise vietii,in putine cuvinte, mamelor cu multi copii.Asta vara intro serie de circumstante,am citit viata a 2 persoane(sot si sotie) beatificate -Rozzeta si Giovanni Gheddo, persoane de familie buna ,educate,care si-au dedicat viata Domnului prin familie.Ea moare la varsta frageda,nascand al patrulea copil prematur,iar Giovanni in razboi,dandu-si vata pt. un tanar.Povestea lor e lunga si frumoasa,ar fi multe de zis,insa spatiul e mic.daca imi permiti iti pot scrie pe adresa ta de mail.Dumnezeu sa va aiba in paza,si numa bine va doresc.